Istoria familiei Badendorf De Emerald Green Avertisment: Următorul istoric conține material pentru adulți. Dacă nu sunteți adult sau dacă temele pentru adulți v-au deranjat, nu ar trebui să citiți mai departe. Trei • Soluția tatălui Otto dorea să știe cum este Catherine, dar știa că atunci când tatăl lui spunea că este ora de culcare, trebuia să meargă în camera lui. El a hotărât că va aștepta un timp rezonabil pentru ca părinții săi să se culce și apoi să meargă în camera lui Cat. În timp ce aștepta, a început să dezvolte un plan pe care spera să-l propună surorii sale. S-a așezat la biroul lui, unde deja începuse să pregătească niște acte de identitate false pentru el și Cat, care ar arăta ca niște acte emise de guvern pentru călătorii. Acest plan începuse în mintea lui după ce ea i-a cerut să o ia cu el în Penn’s Forest. Avea două motive pentru a falsifica hârtii. În primul rând, trebuia să fie mai în vârstă, iar în al doilea rând, era sigur că tatăl lor le va jura un mandat, așa că aveau nevoie de nume noi. Era sigur că abilitățile sale de tipar calf vor produce lucrări acceptabile și avea deja formularele guvernamentale. Cam în momentul în care a stabilit că a așteptat destul de mult ușa i s-a deschis și Lisbeth sa strecurat înăuntru. „Oh, bine, ești treaz. Liniște, tocmai i-am auzit pe tata și pe mama vorbind, i-a șoptit ea la ureche. „Cum mai face Cat?” şopti el. „Ea o doare. Mi-a cerut să te aduc în camera ei, dar mi-e teamă că tata ne va prinde. „Lasă-ne să mergem”, șopti el în timp ce începea să se ridice. „Nu, stai”, șopti ea în timp ce îl trăgea înapoi la locul lui. Scaunul a scos un sunet de zgârietură pe podea și au înghețat ascultând sunete în hol. Totul era liniște. Lisbeth l-a sărutat pe gât chiar sub ureche și a spus: „Hai să-i mai dăm tatălui câteva minute pentru a adormi”. Ea a continuat să-l sărute pe gât și să-și treacă degetele prin auzul lui. „O să-ți spun ce ar spune tata, nu te mai comporta ca iubitul meu”, șopti el într-un mod lent și măsurat. „Dar frate, te iubesc și Cat pare să te iubească și pe tine”, șopti ea în timp ce continua să-l sărute. Grija lui pentru Cat l-a împiedicat să o oprească pe Lisbeth. Ea a observat hârtiile de pe biroul lui și a întrebat despre ele. El a decis să-i spună care sunt planurile lui și, după ce a făcut asta, ea a spus: „Fă-mi niște hârtii ca să pot merge cu tine”. „Nu știu, Cat și cu mine putem trece ca adulți, dar tu nu”, a explicat el. Privind ziarele, ea a citit: „Johan Heinrich Badendorf și Mary Hilda Shultz Badendorf. De unde ai aceste nume?” „Le-am inventat”, șopti el. „Nimeni de aici nu se cheamă Badendorf, dar pare un nume bun.” „Da și te-ai făcut pe tine și pe Cat soț și soție, fă-mă sora ei. Eu voi fi Beatrice Elena Shultz sau ceva de genul ăsta. Nu vei mai fi fratele meu, vei fi cumnatul meu.” Ea a încercat să-l sărute pe buze și el s-a întors de la ea. „Hai să vorbim cu Cat”, șopti el, în timp ce se ridică cu forță și o împinse departe de el. Întoarse felinarul într-o simplă pâlpâire și păși spre uşă. El se întinse în spate și o apucă de mână și o conduse în holul întunecat. Simțindu-se de-a lungul peretelui opus, ajunse la ușa Cat. O deschise și o conduse pe Lisbeth în camera slab luminată. În câteva clipe, Lisbeth aprinsese lampa, iar Otto o ridicase și se mutase pe marginea patului. O văzu pe Cat zăcând acoperită până la bărbie, cu capul pe o pernă albă care îi încadra părul auriu. Avea o cârpă albă peste frunte. Avea ochii închiși și părea adormită. Obrazul ei stâng era învinețit și umflat, iar buza superioară era decolorată. Lisbeth o scutură ușor pe Cat în timp ce îi șoptește numele. Ochii pisicii s-au deschis și a zâmbit când și-a văzut cei doi frați stând deasupra ei. Otto șoptește: „Pisică, ce mai faci?” — Nu atât de rău pe cât mă așteptam, spuse ea încet. — În liniște, nu sunt sigură că tata doarme, șopti Lisbeth. Ea a continuat: „Otto are un plan ca noi să fugim în America”. Otto voia să introducă ideea puțin mai blând, dar Lisbeth era mult prea încântată ca să se stăpânească. "Ne?" a întrebat Cat. „Da, el și tu vei fi soț și soție, iar eu voi călători cu tine ca soră ta.” Cat s-a uitat întrebător la Otto, care a răspuns: „Am început deja să pregătesc actele de călătorie pentru noi. Cred că le voi avea gata într-o săptămână sau două.” — Lisbeth, nu putem spune nimic sau face nimic pentru a-l face pe tata să fie suspicios, șopti Cat cu fermitate. — Atunci vrei să merg înainte cu planul meu, șopti el. „Oh, da, Otto. Îmi doresc foarte mult să merg în America engleză cu tine, spuse Cat în timp ce întindea mâna lui Otto. El i-a strâns mâna și s-a aplecat să o sărute pe obrazul ei neînvinețit. „Acum plecați, amândoi. Nu faceți nimic pentru a-l face pe mama sau pe tata să fie suspicioși”, a spus Cat. — Fii puternic, dragă Cat, spuse Otto în timp ce stingea lampa cu ulei și o conducea pe Lisbeth în holul întunecat. A simțit drumul înapoi în camera lui și în momentul în care a intrat în camera lui a descoperit-o pe Lisbeth chiar în spatele lui. După ce și-a închis ușa, a șoptit: „Du-te în camera ta”. „Voiam să fiu sigură că mă includeți în planul tău”, șopti ea în timp ce își înfășura brațele în jurul taliei lui, atrăgându-se spre el. „Depindea Cat și ea a spus că poți veni”, a șoptit el în timp ce încerca să evite încercările ei de a-l săruta. „Și, așa cum a spus Cat, nu ar trebui să facem nimic pentru a-l face pe tata să fie suspicios. Ar trebui să mergi acum în camera ta.” „Sunt invidios pe Cat. Ea va fi soția ta, eu voi fi doar cumnata ta”, a șoptit ea în timp ce încerca să-l facă să se aplece la nivelul ei, înfășurându-și brațele în jurul gâtului lui și trăgându-l în jos. „Sunt sigur că niciun bărbat nu a avut o cumnata mai frumoasă”, i-a șoptit el în timp ce se împotrivi afecțiunii ei. — Nu ești un cumnat drăguț, șopti ea în timp ce îl eliberează. „Dacă pot face ceva pentru a ajuta”, a adăugat ea înainte de a părăsi camera. Otto ridică lanterna și se așeză la biroul lui. Știa că nu poate dormi acum, așa că a început să lucreze la actele cumnatei sale. A dormit în dimineața următoare și a fost trezit de Lisbeth care l-a scuturat. Ea a explicat că tata era supărat și a trimis-o să-l trezească. — Tata te vrea jos imediat. Otto sări din pat și presupunând că Lisbeth plecase când auzi ușa închizându-se, începu să se îmbrace cu hainele de iarnă. Lisbeth l-a tresărit spunând: „Doamne, ești un bărbat bărbat, nu-i așa?” S-a acoperit repede și a spus: „Lisbeth, ieși afară!” „Da, frate dragă”, a spus ea cu un zâmbet înainte de a se întoarce și a pleca. Tata stătea la masă și bea o ceașcă de ceai când intră Otto. Și-a ridicat privirea spre Otto și a spus: „Merg azi să-l văd pe unchiul tău Hans. Mă aștept că veți lucra la locurile de muncă enumerate în programul din magazin. Respectați programul și finalizați lucrările la timp. Voi fi plecat patru zile.” „Da, tată”, a spus Otto, apoi a întrebat: „Pot să mă duc la cabană?” "Merge!" spuse tatăl lui disprețuitor. Când Otto s-a întors acasă, l-a auzit pe tatăl său spunându-i mamei sale: „Nu trebuie să-și părăsească camera. I-am spus asta și îți spun.” Se încruntă la Otto când văzu că se întorsese și urcă scările. Otto s-a așezat la masă și mama i-a servit o chiflă fierbinte și o ceașcă de ceai. Ea nu a avut nicio conversație sau contact vizual cu el. A decis că va păstra și el tăcerea. Mintea i se năvălea. Cu tata plecat, putea să lucreze la documentele pe care le falsise și poate să le pregătească înainte de a se întoarce. Poate că ar putea să-și ia drumul înainte de întoarcerea lui. Când Otto a intrat în magazin și și-a dat seama că era singur acolo, a avut un sentiment de putere. Începu să se uite prin sertarele biroului principal. Întotdeauna se întrebase ce ar putea avea tatăl său acolo. În sertarul mare de jos găsi o cutie din lemn de esență tare ornamentată. Ridicând capacul cutiei, a găsit numeroase monede de aur și argint. Se așteptase să găsească niște bani și contase pe ei pentru a face posibilă călătoria lor viitoare, dar acum găsise o avere. A închis cutia și sertarul. S-a dus la bucătărie unde și-a văzut mama, dar nu și Lisbeth sau Cat. „De ce s-a dus tata la unchiul Hans?” — Ar fi trebuit să-l întrebi, spuse ea fără să se uite la el. „Nu am făcut-o pentru că mi-e frică de el”, a mărturisit Otto. — Presupun că fetele îți vor spune, spuse ea aruncând o privire scurtă către el. El a început să urce scările și ea a spus: „Ar trebui să fii la serviciu”. „Voi face mai multe decât crede tata că pot”, a spus el, făcând o pauză înainte de a continua să urce scările. S-a dus în camera lui să ia documentele pe care le începuse și apoi a mers în camera lui Cat. A deschis ușa înainte să-și dea seama că ar fi trebuit să bată. A văzut că Lisbeth îi făcea lui Cat o baie cu burete. El a spus: „Îmi pare rău” și s-a dat înapoi repede. Lisbeth l-a oprit în hol și i-a spus: „Voi veni la magazin să-ți spun ce s-a întâmplat”. A dat din cap și a coborât scările și a intrat în magazin. S-a mirat cât de liber se simțea. S-a gândit să vorbească liber cu sora lui aici, în magazinul pe care îl considerase mereu că este locul tatălui său. A pus actele pe un raft de lucru și s-a dus la programul de lucru. Era o mică lucrare de terminat în această dimineață. A stabilit rapid tipul și a făcut o foaie de probă... fără greșeli. El a renunțat la cele 64 de exemplare cerute de ordin. A împachetat comanda pentru ridicare și a verificat următoarea comandă; implica multe pagini de tipare care urmau să fie stabilite dintr-un manuscris. Era o lucrare care urma să fie începută acum și finalizată într-o săptămână. Acest lucru ar putea fi amânat. Următoarea slujbă era una pe care ar putea-o începe mai târziu astăzi, așa că s-a întors la falsurile sale. Ușa din spate a magazinului se deschise și el ridică privirea pentru a se asigura că nu era mama lui. Era Lisbeth. Ea a venit lângă el, stând acolo citind în tăcere, apoi a spus: „O vom numi pe Pisica Maria și pe mine Bea”. „Așa este”, a spus el. — Și cum te vom numi, Hans sau Heine? „Ei vorbesc engleză în Penn’s Forest. Cred că voi fi John Henry.” „Engleză, nu m-am gândit la asta. Stii engleza?" „Nu Lisbeth, dar voi învăța că sunt sigur. Acum spune-mi ce știi despre tata că se duce la unchiul Hans. Simțindu-se foarte importantă în a ști ceva ce fratele ei dorea să știe, ea a făcut un pas înapoi pentru a anunța: „Ei bine, el a mers să-l convingă pe unchiul Hans să o ia pe Cat până se naște copilul, apoi adu-o înapoi aici pentru a o transmite măcelarului drept un virgin." „Ce zici de copil?” întrebă Otto. „Speră că va muri, dar dacă nu, o va lăsa la o casă de copii găsiți, dar până atunci vom fi în Penn’s Forest, nu-i așa?” "In speranta. Mulțumesc că mi-ai spus ce se întâmplă. Acum trebuie să termin aceste lucrări.” „Cât timp va dura până când suntem gata de plecare?” întrebă ea în timp ce se apropia de el. Spune-i lui Cat că ar trebui să fim gata să plecăm înainte de ziuă, poimâine. Adu doar ceea ce poți purta”, a spus el. "Asa repede?" ea a intrebat. — Da, trebuie să plecăm de aici înainte să se întoarcă tata, a explicat el. Acum avea o datorie, așa că a plecat fără să spună un cuvânt pentru că trebuia să se prezinte la Cat. La amiază s-a dus la bucătărie pentru cârnați și bere. LIsbeth era acolo singură să-l servească și a întrebat cum era Cat. „Ei bine și încântată de călătoria noastră”, a spus ea. Otto a reușit să-și facă treaba pe care tatăl său le avea în program și aproape că a terminat documentele până în toamna nopții. Încuie ușa de la intrare și stinse lămpile pe care le aprinsese doar cu câteva minute mai devreme. Purtând actele, a intrat în casă. Trecând prin bucătărie, i-a spus mamei sale că va lua cina. „Vreau doar să duc aceste dovezi în camera mea pentru a le trece înainte de a merge la somn în seara asta”, a spus el pentru a explica de ce ducea hârtii în camera lui. După câteva ore de muncă în camera lui în acea noapte, s-a simțit impresionat de propria sa muncă. Actul de căsătorie pentru Johan Heinrich Badendorf și Mary Hilda Schultz arăta la fel de bine ca documentul de căsătorie al părintelui său, pe care el l-a folosit ca model. Noile certificate de naștere erau identice cu cea adevărată. În ceea ce privește actele de custodie pentru Beatrice Elena Schultz, acesta avea un formular oficial pe care l-a completat și a pus un sigiliu oficial pentru a-l face să pară oficial. Era sigur că avea tot ce aveau nevoie, avea să afle mâine. Uşa i s-a deschis. Era Lisbeth. Era în cămașa de noapte. „Mă duceam la culcare”, a anunțat el. "Este in regula. Aveam de gând să mă urc în pat cu tine ca să putem vorbi”, a spus ea. Se uită la ea în timp ce stătea în lumină în cămașa ei de noapte albă. Cămașa ei de noapte avea un șnur galben de panglică chiar sub sânii ei amplu, pe care îi strânsese strâns și legase cu o fundă. Otto era uimit că un lucru atât de simplu ar putea-o face să arate atât de atractivă. Și-a spus că ar trebui să o trimită, dar în schimb s-a întors de la ea și a început să se dezbrace. „Închide lumina”, a spus el. Ea a făcut-o, dar el încă se simțea suficient de jenat încât să-și țină spatele la ea și și-a tras în grabă cămașa de noapte. S-a strecurat în pat sub pilota, iar ea l-a urmat imediat în urma lui. „Mi-e frig... încălzește-mă”, a spus ea în timp ce se îmbrățișa lângă el. El s-a întors spre ea, iar ea l-a sărutat pe buze. El s-a întors de la ea și ea a spus: „Știu că ești tatăl copilului”. — Ți-a spus Cat? „Nu a trebuit”, a spus Lisbeth în timp ce îi săruta gâtul sub ureche. — Credeam că vrei să vorbești, spuse el. „Nu, adevărul este că vreau să trag”, a spus ea înainte de a-i ronțăi lobul urechii. „De unde ai învățat cuvântul ăsta”, a întrebat el. „Nu sunt atât de tânăr încât să nu mă pricep la dracu.” Ea îl sărută până la claviculă. "Esti prea tanar." „O ai pe Bea la 16 ani pe certificatul ei de naștere.” „Așa am și John Henry este pe cale să împlinească 20 de ani.” „La dracu’ Bea, John Henry, la dracu’ Bea, îl imploră ea în timp ce încerca să-l sărute pe buze. O sărută pe spate cu gura deschisă. Limbile lor s-au umflat una în jurul celeilalte într-un dans al dragostei. El a decis să treacă peste asta și sperăm că ea nu va putea rămâne însărcinată prima dată. S-a ridicat peste ea și i-a tras picioarele în sus pentru a o poziționa pentru a intra ușor. Ea spunea: „Oh, da Otto... Oh, da Otto...” când el intră în ea. La scurt timp, el a întâlnit rezistența himenului ei. Ea încă îl încuraja, dar el a spus: „Stai, ești sigur că vrei să-mi dai virginitatea?” — Da, Otto, este al tău, spuse ea mai tare că ar fi trebuit. — Liniște, spuse el în timp ce pătrundea prin capul ei de fecioară. „Oomp… Da, da…” spuse ea, simțindu-l umplându-i tunelul sexual niciodată umplut. După ce a umplut-o cu sperma lui puternică, a căzut epuizat într-o parte și a spus: „Sunt supărat pe tine că m-ai făcut să fac asta”. „De ce, nu ți-a plăcut?” „Cum vă vom explica sarcina?” „Puteți face doar un certificat de căsătorie și un certificat de deces. Vezi tu, Bea este de fapt o văduvă, a chicotit ea. „Doamne, voi doi veți fi moartea mea”, a spus el înainte de a se rostogoli lângă el și de a adormi.
